Ziua 5

Vineri, 11 augustJurnal de Groenlanda

Mai toată dimineața mi-am petrecut-o încercând să-mi calibrez gimbalul și am reușit chiar înainte să renunț (ca-n viață). După experiența trăită în Svalbard, am realizat că oamenii au nevoie și de mici video-uri cu lumea de aici. Așa că am trecut peste încăpățânarea mea de a nu filma și m-am pus pe treabă. Mi-am dat seama că nu trebuie să fiu specialist în asta, iar Canon-ul meu aproape că face singur toată treaba.

Ceața nu a lipsit nici astăzi și am aflat de la Tuperna (ghidul meu pe apă) că este un fenomen mult mai des întâlnit decât în trecut și frecvent în fiecare vară. Mi-a povestit că ea este născută și crescută aici, în Groenlanda, deci poate vedea schimbările climatice mai bine ca oricine. Când era mică, mare îngheța iarna, iar pescarii făceau copci ca să prindă peștele. Acum, marea nu mai îngheață deloc. Pe atunci, iernile erau mai lungi și pline de zăpadă. Acum ninge doar de câteva ori, iar în rest, plouă. În schimb, se poate întâmpla să ningă vara iar furtunile sunt mai dese, în ambele anotimpuri. Totul e dat peste cap și imprevizibil. Sunt  multe de zis, dar cred că cel mai bine o să fac un interviu cu ea și-l public când mă întorc. Mă gândesc că, dacă scepticii sunt reticenți la informațiile date de oameni publici, poate reacționează mai bine la băștinași, la cei care trăiesc aici și povestesc din experiența lor, nu din povești și nici din studii. Ei simt deja mult mai acut ceea ce o să simțim și noi mult prea curând.

Prea multe nu am văzut azi, din cauza ceții. În schimb, momentul zilei a fost când am reușit să trec cu drona prin două găuri din aisberg, ca două ferestre spre o altă lume. Cadrul era ideal și am întors drona să mai fac o încercare. Chiar atunci, bucata imensă de gheață, mare cât un bloc cu multe etaje, a început să se dea peste cap cu forță, provocând valuri care ne-au făcut să simțim că trăim periculos. Năuc și mult prea acaparat de moment, am uitat de dronă și am luat repede aparatul să filmez. Am reușit să trag câteva secvențe, dar care s-ar fi văzut mai bine de sus, dacă mi-aș fi amintit că drona e chiar acolo, în mijlocul dezlănțuirii naturii.

Mă bag la somn bucuros că nu m-au mâncat nici astăzi țânțarii și „doar” m-au ciuruit cum au știu ei mai bine.