În vârful lumii, undeva între 74 și 81 de grade latitudine nordică. Cu temperaturi cuprinse între -46 de grade (înregistrată în 1986) și +23 de grade (recordul din iulie 2020). Zis și „Cold Coast”. Cea mai nordică așezare urbană din lume.

Cândva, locul vikingilor. Acum îl populează 2.500 de oameni cu peste 40 de naționalități diferite, fiind una dintre puținele regiuni unde nu îți trebuie viză ca să te muți (e obligatoriu să ai un job). Economie bazată pe exploatări miniere, dar și pe vânătoare și pescuit.

Alcool raționalizat – poți cumpăra cel mult 24 de doze de bere, care să nu aibă mai mult de 4,75% alcool. Doar vinul nu are limitări. Net surprinzător de bun, cu fibre optice subacvatice.

Fiorduri și tundră. Deșertul arctic, cu aerul aproape la fel de uscat ca Sahara din cauza lipsei de precipitații.

Acolo unde nu sunt copaci și doar foarte rar mai vezi o plantă rătăcită pe sub zăpadă (vegetația acoperă sub 10% din suprafața uscată).

Vulpi polare (maro, vara și albe, iarna). Morse greoaie, dar care pot alerga pe uscat la fel de rapid ca oamenii. Cei mai mici reni, o specie care doar aici se găsește (și se și mănâncă). Balena albastră, cu ai săi 30 de metri și cele peste 170 de tone – cel mai mare animal cunoscut care ar fi existat vreodată, cam cât 40 de elefanți, 30 de T-Rex sau 2.670 de oameni. Acolo unde câinii sunt bine primiți, însă pisicile sunt interzise – considerate specie invazivă, care omoară de dragul distracției (astfel, se protejează ecosistemul format în general de păsări arctice).

Permafrost. Banchiză. „Midnight sun”, când soarele nu apune întreaga vară, din 19 aprilie și până pe 23 august. „Polar night”, când soarele nu răsare întreaga iarnă, din 12 noiembrie și până pe 30 ianuarie. „Dark season blues” și „Solfestuka”, evenimentele care celebrează cele două momente de lumină și întuneric. Aurora.

Așezarea de care este ilegal să te îndepărtezi fără armă. Unde nu poți să te naști (nu există maternitate) și nici să mori liniștit (nu ai loc de veci pentru că frigul nu permite descompunerea).

Universitatea unde studiezi biologie arctică, geologie, geofizică și „arctic survival”. Muzeul expedițiilor la Polul Nord. Rezerva mondială de semințe – sau casa a câtorva milioane de tipuri de semințe din toată lumea, ce ar trebui să ne salveze în caz de apocalipsă.

Ursul polar, specie vulnerabilă și steagul ce flutură alarmant în bătaia vântului și spune că schimbările climatice sunt reale și sunt aici și acum.

Peste 2000 de ghețari, adevărate arhive climatice. Cercetătorii spun că viteza cu care aceștia se topesc se va dubla până în 2100.

Dacă nimic din toate astea nu-ți sună cunoscut, atunci trebuie să știi că este vorba despre un singur loc: Svalbard. Mai exact, arhipelagul norvegian de la o aruncătură de băț de Polul Nord – și locul unde voi merge în prima expediție fotografică „La NORD de cuvinte”. Plec curând și mă întorc în august cu multe povești, dar și mai multe fotografii. Mă apuc de împachetat emoțiile, iar pe tine te invit să urmăreștii în continuare site-ul, pentru că aici voi publica periodic Jurnalul meu de Nord, prin care îmi voi așterne pe foaie gândurile și sentimentele unei experiențe unice în viață. Vor urma apoi altele în Groenlanda și Arhipelagul Arctic Canadian, dar toate la timpul lor.

Până ne revedem cu vești despre prima întâlnire cu urșii polari și experiența vieții arctice pe un Zodiac și pe Origo, nava din 1955 ce-mi va fi casă pentru 9 zile, vă spun „pe curând”!